Acest sait poate conţine nuditate sau dezinformări prea personale.
Se spune că în familiile cu venituri mici este un procentaj mare de abuzuri, aşa că va trebui să citiţi blogul ăsta sau mă voi apuca să-mi bat copilul.
* vezi dexu

marți, ianuarie 18

Autobiografia unui senator

Am fost director la o mare întreprindere socialistă. Cafeaua de dimineaţă
era pregatită de o secretară sexy, mergeam la serviciu cu Dacia neagră.

Odată am fost întrebat dacă fabrica nu contribuie cu 10 mii de lei pentru
înmormintarea unui tovarăş din Comitetul Central. Am spus că cu atâţia bani
aş înmormânta întregul Comitet. Din acest moment am devenit director la o
întreprindere mai mică.

Cafeaua zilnică era pregatită de o secretară mai în vârstă, la serviciu
mergeam cu furgoneta fabricii. Odată am fost apostrofat că nu am fost la
ultima şedinţă de partid. Am răspuns că dacă ştiam că e ultima m-aş fi dus
sigur. Din acest moment am lucrat ca maistru.

La serviciu mergeam cu maşina proprie şi eu făceam cafeaua de dimineaţă. În
atelier aveam pe perete poza lui Ceauşescu şi a Lolobrigidei. Odată mi-au
spus că de ce nu dau jos poza curvei de pe perete. Am luat poza lui
Ceauşescu. Din acest moment am lucrat zilier la săpat şanţuri.

Mergeam la lucru cu bicicleta şi duceam cafeaua de acasă în termos. Odată în
timp ce săpam şantul au venit şi mi-au spus să-mi ascund bicicleta deoarece
va trece pe acolo o delegaţie de partid de la Bucureşti. Am răspuns să nu-şi
facă probleme deoarece bicicleta este închisă cu un lacăt...din acest moment
am rămas fără lucru...

...o vreme am fost şomer până la schimbarea orânduirii...

M-am reabilitat, am intrat în politică, am intrat în partid. Cafeaua îmi
este servită de o secretară sexy, la serviciu merg cu un Audi cu şofer
personal. În rest îmi ţin gura şi din când în când ridic mâna să votez. Îmi
creşte nivelul de trai şi acoperirea cheltuielilor.

Thx to lug.ro

duminică, ianuarie 16

Hai sa ne simtim norocosi!

luni, noiembrie 29

Examen ginecologic

Dupa ce a examinat-o temeinic pe domnisoara, ginecologul spune:
− Deci, cand va vedeti sotul asta-seara ...
− Nu sunt maritata, domnule doctor!
− Atunci, cand va vedeti logodnicul .....
− Nu sunt nici logodita...
− Sa zicem atunci, prietenul ...
− Nu am nici un prieten si, pana acum, nu am avut relatii cu vre'un barbat! Ganditor, doctorul se duce la geam si priveste in zare.

Saturandu-se sa stea cu picioarele in sus, duduia intreaba:
− La ce priviti atat de atent domnule doctor?
− Astept un pic! Ultima data cand s-a intamplat ceva asemanator, a aparut la rasarit o stea !

Thx to Ionut

marți, noiembrie 23

Proză scurtă partea II

M-am apropiat un pic. Temător oarecum. Cât de des te-a fluierat vreo statuie? Niciodată, aşa că dă-mi pace să-ţi pot spune tot. Capul mi-era la vreun metru de faţa statuii. Mă uitam atent. Surprins, încet-încet îmi dau seama de detalii. Era o faţă albă, lungă (mama i-ar fi spus 'faţă de cal'), înconjurată de cârlionţi aparent pufoşi, din acelaşi material. Pot spune cu mâna pe inimă că părea a fi proaspăt rasă, dar asta numai pentru că măcar faţa era bine finisată. Nu era cu mult mai înaltă decât mine. Nu la faţă mă refer, ci la statuie în general. O trăsătură ce te făcea atent era mijirea ochilor (de parcă s-ar fi uitat atentă la tine). Mă mai apropii un pas. Începeam să mă simt un pic agitat. Ciudată stare pentru mine. Nu mă agit prea des, aşa cum bine ştii. Mă uit mai atent la faţa statuii. Avea un nas drept şi un pic cam mare pentru faţa aia. Dacă aş fi fost eu cel care ar fi trebuit să semneze pentru preluare statuii în patrimoniul târgului, probabil că l-aş fi rugat pe sculptor să o revizuiască un pic pe ici-colo, prin părţile esenţiale. În plus, parcă şi pomeţii obrajilor erau un pic cam lăsaţi. Corpul era acoperit cu ceva ce părea a fi o togă, iar tălpile picioarelor păreau a fi goale sau în ceva asemănător unor şlapi. Dar să n-o lungesc. Simplu spus, era urâtă.
Dacă m-ai fi văzut, probabil mi-ai fi spus că sunt caraghios. Ei bine, aşa cum ţi-am spus deja, nu îmi păsa. Mă uitam în continuare la faţa statuii, încercând să dezleg misterul fluieratului. Aşteptam ca prostul să fluiere în faţa mea. Îmi dădeam seama de ridicolul momentului. Ştiu, ştiu că ai început să crezi că băusem sau luasem ceva atunci sau chiar acum povestindu-ţi toate astea. Dar nu. Sunt treaz. Atât de treaz cât pot fi eu cel visător.
M-am întors uşurel în stânga şi-n dreapta uitându-mă atent după cineva care s-ar fi putut întreba ce dracu' fac eu în faţa statuii. Nu era nimeni. Ce-i drept, nici vremea nu ţinea cu plimbăreţii. Nici zona în care eram nu era prea circulată de obicei. În sfârşit... Ideea e că nenorocita n-a mai făcut nici un gest. Era... ca de piatră. Nu te miră, nu? Dau să plec. Îi întorc spatele şi fac un pas, iar lumea toată începe să se-nvârtă în jurul meu de parcă eram în centrul unui ciclon tropical de genul celor întâlnite pe insula visurilor mele. Încerc să mă dumiresc ce se întâmplă, dar lumea intră într-un colaps, iar eu mă prăbuşesc într-o groapă fără fund. Zic 'mă prăbuşesc' pentru că exact asta mi-a fost senzaţia. Nu exagerez. Parc-am căzut din avion şi nu găseam pământul.

Evident, m-am trezit la spital.

Ce s-a întâmplat între timp, îţi spun mâine.

luni, noiembrie 22

Proză scurtă partea I

Mergeam liniştit. Ploua tot liniştit. Nu aveam umbrelă, dar nici nu-mi păsa. Nu intenţionat. Nu mă uitam nici în stânga, nici în dreapta. Doar mergeam liniştit. Gândurile-mi zburătăceau (tot neintenţionat) către o altă lume. Evident, perfectă. Intenţionat. Evitam să mă uit la oameni, căci mi-ar fi alterat gândurile. Mergeam cu capul plecat. Dacă m-ai fi văzut, ai fi spus că-s supărat sau ceva. Nu eram. Nici fericit nu eram, dar asta nu se pune. Eh... un kkt. Trebuie să recunosc măcar faţă de mine că eram dezamăgit. Nu crunt, dar dezamăgit. De mine, de tine, de toată lumea. Şi nu pentru că mi-a făcut cineva ceva. Doar pentru că erau şi alţii respirând aproape acelaşi aer. Devenisem la un moment dat rasist, şovin şi xenofob. Devenisem convins că m-aş înţelege foarte bine cu mine dacă aş fi pus în situaţia dr-lui Robert Neville, devenind ultimul om de pe această planetă superbă. Dar... n-aş căuta oameni, nu m-ar interesa să readuc lumea la viaţă. Nimic din toate astea. Aş vegeta pur şi simplu. Dar aş schimba un pic locul. Aş fi pe o plajă a unei mări albastre şi puţin agitate şi cu un climat blând. Aş trăi cu peşte şi nuci de cocos, aşteptând, la fel de liniştit să mor, atingând astfel perfecţiunea. Pe care n-o căutam.
Continuam să merg liniştit. Am ajuns într-o zonă pe care o cunoşteam mai puţin. Visam în continuare la acelaşi lucru şi nu eram atent la mai nimic din jurul meu. Ploua mărunt. Nu era foarte frig. M-am împiedicat de o piatră şi ridicând capul, în faţă mi-a apărut o statuie. Urâtă şi cam schiloadă. Mi-a captat atenţia pentru 0.5 secunde. Mi-am plecat capul şi am dat să plec mai departe. Mi s-a părut că aud un fluierat. Nu vroiam să ies din ale mele. Vroiam să mă întorc la plaja mea albastră. Cineva fluieră din nou. Enervat m-am întors ca să-l apostrofez pe nemernic că mă scoate din sărite. Rămân oarecum surprins. În jurul meu... nimeni. Atenţia către ale mele deja stătea să se topească şi mă decid să mă întorc în lumea mea. Aici trebuie să spun că nu aveam o ţintă de atins. Mergeam doar ca să pot gândi liniştit. Dar cred că te-ai prins. Mă întorc şi dau să plec. Fluieratul răsună iarăşi. Mă întorc brusc. Mi s-a părut că buzele statuii s-au mişcat. Rămân blocat. Eram complet în prezent şi dacă vreodată mă gândisem la altceva decât la o statuie care fluieră, era din cauze complet necunoscute.

Care sunt cele 4 personalitati ce au format juriul Clubul de Poker in episodul 5?

Andrei Gheroghe, Toni Judet, Daniel Negreanu si ... cine e al patrulea? (fotograful)

sâmbătă, noiembrie 20

Curs pt bărbaţi

Obiectivul pedagogic al cursului de formare este de a le permite bărbaţilor să-şi dezvolte acea parte a creierului a cărei existenţă o ignorau.

Modulul 1: (curs obligatoriu)

1. Să învăţ să trăiesc fără mama mea (2000 ore)

2. Soţia mea nu este mama mea (350 ore)

3. Să înţeleg că fotbalul nu este altceva decat un sport

Modulul 2: Viaţa în doi

1. Să am copii fără să devin gelos pe ei (50 ore)

2. Să nu mai zic prostii atunci cand nevasta îşi primeşte prietenele (500 ore)

3. Să depăsesc sindromul controlului telecomenzii (550 ore)

4. Să înţeleg că pantalonii nu se duc nicio dată singuri până la dulap (800 ore)

5. Cum să ajung până la coşul cu rufe murdare fără să mă rătăcesc (500 ore)

6. Cum să supravieţuiesc unei răceli fără să agonizez

Modulul 3: Timpul liber

1. Să calc în două etape o cămaşă în mai puţin de două ore

Modulul 4 : Curs de bucătărie

1. nivelul 1 (începători) : Electrocasnicele : ON deschis ; OFF inchis

2. nivelul 2 (avansaţi): prima mea supă instant fără să ard cratiţa

Exerciţiu practic: fierbe apa înainte de a adăuga pastele



CURS INTENSIV - Din ratiuni de dificultate şi de întindere a temelor, cursurile vor avea maxim 8 înscrişi.

Tema 1: Călcatul: de la maşina de spălat până la dulap, acest proces misterios

Tema 2: Riscurile umplerii tăvii pentru gheaţă (demonstraţie susţinută de diapozitive)

Tema 3: Tu şi electricitatea. Avantajele economice de a angaja personal calificat pentru reparaţii (chiar şi cele elementare)

Tema 4: Ultima descoperire stiinţifică. A găti şi a duce gunoiul nu provoacă impotenţă şi nici tetraplagie. (Practică în laborator).

Tema 5: De ce nu este un delict să-i oferi flori, chiar dacă te-ai căsătorit cu ea

Tema 6: Sulul de hârtie igienică. Hârtia igienică creşte lângă WC? (Expoziţii cu tema "generaţia spontană")

Tema 7: Cum să coborâm capacul de la wc pas cu pas (Teleconferinţă cu Universitatea Harvard)

Tema 8: Barbaţii la volan. Dacă se rătăcesc, pot cere informaţii fără riscul de a părea impotenţi? (Mărturisiri)

Tema 9: Maşina de spălat, acest mare mister din casă.

Tema 10: Diferenţe fundamentale: coşul pentru rufe murdare şi podeaua (exerciţii in laboratoarele cu terapie muzicală)

Tema 11: Bărbatul în scaunul pasagerului. Este posibil să nu vorbească sau să se agite compulsiv în timp ce ea parchează

Tema 12: Ceaşca de la micul dejun. Levitează singură până la chiuvetă?