Un om si un caine mergeau pe un drum.
Omul se bucura de frumusetea zilei, cand, deodata isi dadu seama ca de fapt murise.
Isi aducea acum aminte clar ca murise iar cainele care mergea langa el, murise chiar cu mai multi ani in urma... Se intreba "...oare unde duce drumul asta?"
Dupa o vreme ajunsera amandoi in dreptul unui gard inalt de piatra.
Privindu-l mai de indeaproape, vazu ca era facut dintr-o marmura foarte fina.
Mai sus pe colina, gardul era intrerupt de o arcada care stralucea in soare.
Ajunsera acolo si vazu ca era incrustata cu perle iar aleea care ducea spre ea
parea pavata cu aur. El si cainele sau se apropiara de poarta si atunci observa
intr-o parte un om sezand la un birou .
Il intreba:
- Scuzati-ma, unde ne aflam ?
- Aici e Raiul - raspunse acesta.
- Minunat, zise omul, pot sa va rog sa ne dati putina apa ?
- Bine'nteles, intrati inauntru. Am sa trimit imediat vorba sa vi se aduca niste apa rece. Facu un gest si poarta incepu sa se deschida.
- Prietenul meu, poate intra si el ? - intreba calatorul aratind inspre caine.
- Imi pare rau, dar noi nu acceptam animale.
Omul se gandi o clipa, apoi se intoarse si isi continua calea pe care pornise impreuna cu cainele sau.
Dupa inca o plimbare lunga si pe varful unei alte coline, pe un drum prapadit de tara, dadura de o ferma a carei poarta parea ca nu avusese zavor niciodata. De gard, nici vorba.
Se apropie si vazu un cetatean sezand, rezemat de un copac si citind o carte.
- Scuzati-ma! - i se adresa el. Aveti cumva putina apa?
- Da, desigur... e o cismea ceva mai incolo.
- Si pentru prietenul meu ? - aratand catre caine.
- Trebuie sa fie si o strachina chiar langa cismea.
Trecura de poarta si ajunsera la o cismea veche, cu pompa.
Omul si cainele baura pe saturate.
Dupa ce terminara, se inapoiara la omul de sub copac.
- Ce loc este acesta ? - intreba calatorul.
- Asta este raiul.
- Sunt total incurcat. Un cetatean, ceva mai jos pe drumul asta, mi-a zis ca raiul este acolo unde era el.
- Te referi la locul acela cu aleea de aur si zid de marmura ?... Ala e iadul.
- Si nu va deranjeaza ca ei folosesc acelasi nume ca Dv. ?!...
- Din contra, suntem fericiti ca ei ii triaza pe cei care sunt gata sa-si lase in urma prietenii cei mai buni.
Deci... Daca prietenii continua sa va trimita felurite glume , fara sa va scrie un singur cuvant, explicatia e simpla:
Cand esti ocupat, dar vrei totusi sa mentii contactul, ce faci ? Redirectionezi glume.
Cand ai vrea sa spui ceva, dar nu stii ce si nu stii cum, redirectionezi glume.
Deasemenea ca sa stii ca nu esti uitat, ca mai ai ceva importanta, ca esti iubit,
ce crezi ca-ti trebuie ? O gluma redirectionata.
Asa ca, data viitoare, cand vei primi o gluma, nu te gandi la ea doar ca la "inca o gluma redirectionata", ci la faptul ca cineva s-a gandit la tine astazi si ca prietenul de la capatul celalalt al internetului a vrut sa-ti starneasca un zambet.
Sunteti cu toti bineveniti @ strachina mea, oricand.
P.S. Textul nu-mi apartine si nici nu stiu al cui este (-:
Thx to Doina :-)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu