Broaşte

Acest articol este despre broaşte. Credeam că o să am mult mai multe de spus despre broaşte pentru că îmi plac, dar m-am plictisit să scriu despre ele, aşa că am început să inventez diverse chestii despre ele.

Adevăruri despre broaşte:
Broasca de junglă braziliană poate mima vorbirea umană şi poate creşte până la mărimea unui copil mic.
Broaştele de noroi pot trăi până la optzeci de ani dar tot timpul ăsta îl petrec hibernând sub noroiul uscat al râurilor.
Broaştele au o recepţie excelentă şi pot fi folosite în locul antenei standard de televiziune.
Deşi broaştele au o dietă variată, care include nuci şi porumb, mâncarea lor favorită este brânza quesadilla de la Applebeela la preţ de $6.69/bucată.
Datorită faptului că broaştele nu au nevoie de oxigen şi că pot rezista la presiuni mari, ele pot fi găsite des căutând pe fundul oceanului cea de al doilea lor fel favorit, crustacee. Aceste abilitati de adâncime face broasca un companion perfect pentru scafandri fără costum, ca parte a unui sistem de prietenie ciudat. Broaştele pot fi învăţate să sudeze.
Broaştele îngheţate sunt o adăugare sănătoasă şi distractivă a prânzului oricărui copil la şcoală.
Există aproximativ optsprezece mii de varietăţi de broaşte, dar mai toate sunt din una din următoarele categorii: broasca mare, broasca mică şi ursul negru. Aşa cum arată şi graficul următor, există o broască în Statele Unite, una într-un loc ce arată ca Japonia şi una foarte mare în Africa.



Pusă între un şerveţel şi sub o nişte cărţi grele pentru câteva săptămâni, o broască uscată devine o uimitoare broşă.
Broaştele sunt extrem de teritoriale şi îşi protejează cuiburile participând la întrunirile vecinilor de cartier.
Broaştele preferă mobila contemporană în locul celei tradiţionale. O gramada de cutii goale IKEA la baza unui copac este un semn sigur că un cuib de broască este prezent acolo.
Când sunt puse în blender, broaştele se transformă într-o excelentă băutură energizantă, ce conţine 92% din cantitatea zilnică necesară de vitamine.



Când aveam aproximativ zece ani, cel mai bun prieten Dominic şi cu mine mergeam la pârâul de la capătul străzii şi ne jucam. Pârâul conţinea mii de mormoloci şi puteai găsi cu uşurinţă broaşte dacă căutai sub pietre.

Prietenul meu cel mai bun, Dominic locuia la cinci minute de casa mea şi între casele noastre era viţă de vie. Într-o zi m-a chemat la el şi m-am dus imediat. Cum mergeam prin vie, am primit ceva ce semăna ca o puternică lovitură din spate şi aproape că am căzut, iar când m-am întors să mă confrunt cu persoana care mă lovise, acolo nu era nimeni. Am continuat să mă duc către casa lui Dominic şi el m-a întrebat unde am fost pentru că îmi părăsisem casa cu aproape patru ore în urmă. Poveste adevărată. Nu am, nici până în ziua de azi, nicio idee ce s-a întâmplat în cele patru ore, dar cred c-am dat peste ceva câmp de distorsiune temporală, către un viitor îndepărtat, unde mi-am întâlnit sufletul pereche, am îmbătrânit împreună şi unde mi s-a dat posibilitatea să nu am nicio amintire despre moartea ei şi viitorul meu. Asta este fără îndoială cea mai bună explicaţie posibilă.

Luam câteodată o broască şi îi băgam un pai în anus şi apoi o umflam ca pe un balon. După care o puneam în apă şi îi dădeam drumul, uitându-ne cum căpăta viteză pe pârâu. Câteodată broaştele se spărgeau pentru că le umflam prea tare.

Cum pârâul era plin de mormoloci, ne-am gândit că ar fi mai puţin crud şi inutil să aruncăm cu mormoloci unu-într-altul de pe câte o parte a pârâului, în ceea ce noi numeam “războiul mormolocilor”. Într-o zi aruncam broaşte în maşinile care treceau, iar o doamnă ne-a alergat să ne bată, aşa încât chestia asta n-am mai repetat-o. Într-altă zi, după ce am citit că dacă lingi broaşte ai o stare de euforie, aşa că ne convingeam unul pe altul să înghiţim broaşte vii. Cu altă ocazie, când mama a deschis congelatorul, a găsit în el optsprezece broaşte îngheţate, pentru că mi s-a spus că broaştele pot fi îngheţate şi apoi readuse la viaţă.

Cu câţiva ani în urmă, eram în aceeaşi zonă cu fiul meu şi ne-am dus la acel pârâu, dar nu mai erau nici broaşte şi nici mormoloci în el. Asta pentru că, probabil, au murit toate datorită poluării de-a lungul anilor, dar eu prefer să cred că ele sunt bine, sănătoase pentru că au înţeles să se ascundă printr-o formă de memorie de grup moştenită. Până la urmă am găsit un cărucior de cumpărături cu ajutorul căruia mi-am distrat fiul pentru aproximativ o oră, aşa că până la urmă ne-am simţit bine.

Thx to David Thorne