"Mi-e scârbă de mor când trebuie să am de-a face cu voi, designer-ii. Doar pentru că eşti capabil să desenezi şi să te îmbraci ca femeile, nu înseamnă că eşti special! "
Sunt multe lucruri de spus când lucrezi în industria creaţiei, dar cum cele mai multe sunt negative, mai ales cele legate de clienţi, prefer mai degrabă să scriu despre… roboţi.
Dacă aş fi fost un robot, programat să servesc oamenii toată ziulica, aş fi preferat mai degrabă să mă arunc de pe o stâncă.
A lucra în industria de creaţie e foarte asemănător cu a fi un robot. Un robot care îşi blestemă creierul pozitronic pentru că nu-i permite să ignore prima lege şi nici să-şi ataşeze lame rotative de braţe şi să-l omoare pe primul om care spune "arată bine, dar putem încerca şi cu verde?" sau "poţi să faci textul mai mare?" De fapt, greşesc. A lucra în industria de creaţie, arată mai mult cu a fi o traseistă. O traseistă murdară care şi-a programat mintea să stea intr-un loc fericit în loc să fie scandalizată de cererile clienţilor.
Sunt multe lucruri de spus despre a lucra în industria de creaţie, dar cel mai mult spun prin faptul că seamănă cu a fi o roboţică traseistă murdară.
From: Robert Schaefer
Date: Monday 8 November 2010 9.11am
To: David Thorne
Subject: Creaţie
Bună David,
Îmi poţi trimite machetele de cărţi de vizită pe care le-ai făcut pentru compania mea anul trecut? Finsbury Press (compania cu care lucrăm acum) a cerut fişierele originale. Am nevoie de machete până miercuri aşa că te rog să mi le trimiţi astăzi după-amiază sau mâine.
Mulţumesc.
Rob
From: David Thorne
Date: Monday 8 November 2010 10.24am
To: Robert Schaefer
Subject: Re: Creaţie
Bună Bob,
Am primit e-mail-ul tău, dar nu mai lucrez pentru agenţia respectivă.
Datorită administrării conturilor clientilor, care ar putea fi asemănată cu acel dans german, unde bărbaţii în dresuri îşi dau palme reciproc, agenţia a trecut de la o afacere prosperă cu peste patruzeci de clienţi, la o practică de tranzacţionare în stare de insolvenţă. Cum au început să fie foarte puţini clienţi, îmi petreceam cea mai mare parte zilei jucând un joc numit "te holbezi la perete întrebându-te ce fac oamenii fericiţi" şi răspunzând la telefoane, încheind fiecare propozitie cu "terminat", sau vorbind ca la un walkie talkie, apoi facând acel zgomot de"kchsssch" sau pretinzând a fi o femeie cantoneză confuză. Odată, am încuiat uşa de la birou şi-am petrecut ziua gol.
Într-un ultim efort de a reţine puţinele conturi pe care le mai avea, compania a trimis invitaţii partenerilor să ni se alăture la un dineu de caritate pentru a oferi instrumente muzicale pentru copii care mor de foame. Cina a început în mod normal cu Thomas, proprietarul de afacerii, vorbind despre părul său şi cu un membru al personalului plângând după ce a fost acuzat de furt, iar de acolo totul a început să meargă anapoda. De la al cincilea whisky, întrega adunare, inclusiv director general al McDonald's, şedea în tăcere jenată în timp ce Thomas plângea spunând o poveste despre câinele lui, Trevor, care a murit de cancer testicular când el avea doisprezece ani. La al zecelea whisky Thomas a vomitat pe piciorul şefului cel mare de la Bridgestone şi a perforat braţul directorului de marketing al Kellogg cu o furculiţă în timp ce spunea cu ardoare o poveste despre experienţele sale într-un bordel Phuket.
Mi-am dat demisia în ziua următoare. În timp ce unii pot spune despre mine că am fost ca un şobolan proverbial care a dezertat de pe un vas ce se scufunda, eu prefer să mă gândesc la demisie ca la o ieşire tăcută, pas cu pas, dintr-o cadă împărţită cu patru copii retardaţi în timp ce ei sunt ocupaţi certându-se pentru c-au pierdut săpunul.
Ţi-aş sugera să contactezi agenţia şi să soliciţi machetele cărţilor de vizită înainte ca proprietarul afacerii să facă schimb cu cineva, dând departamentul de calculatoare pe boabe de fasole magică. Alternativ, dacă ai dori ca eu să-ţi recreez fişierele şi să ţi le trimit, aş fi fericit să te ajut. Estimez că mi-ar lua cam trei ore la saptezeci şi cinci de dolari pe oră.
Cu stimă,
David.
From: Robert Schaefer
Date: Monday 8 November 2010 12.17pm
To: David Thorne
Subject: Re: Re: Creaţie
Mă cheamă Rob, nu Bob şi trebuie să ştii că deja am trimis un e-mail companiei, iar ei au spus că nu au fişierele şi că trebuie să te contactez. Nu sunt interesat în ce faci tu sau ce-aţi făcut voi la evenimente caritabile şi nu te plătesc cu $225 să faci ceva pentru care eu am plătit deja.
From: David Thorne
Date: Monday 8 November 2010 3.02pm
To: Robert Schaefer
Subject: Re: Re: Re: Creaţie
Dragă Bobajob,
Ai plătit la agenţie să ţi se facă macheta, iar eu nu mai lucrez pentru respectiva agenţie.
În timp ce, în general, sunt un în avangarda susţinătorilor unui interogatoriu logic, acest sprijin oscilează drastic în faţa furnizării de muncă gratuită.
Cu câţiva ani în urmă, am cumpărat prima mea maşină 4x4. Vânzătorul care a făcut actele se numea Roger. În timp ce eram într-o excursie câteva luni mai târziu cu fiul meu de nouă ani, am parcat maşina pe o pantă noroioasă lângă un râu şi am ridicat cortul. În dimineaţa următoare, când ne-am trezit plouase, iar panta se transformase într-una înclinată cu noroi alunecos - iar maşina lipsea, rămânând doar patru şanţuri de anvelope care păreau să conducă la marginea râului. Am realizat că telefonul meu mobil rămăsese pe scaunul din spate al vehiculului, împreună cu rezervele de hrană, aşa că a trebuit să căutăm un bancomat călărind o saltea gonflabilă Coleman ® în josul râului timp de două zile până la cel mai apropiat oraş. Trebuie să recunosc că în timpul călătoriei gândul de a-mi mânca progenitura mi-a trecut prin minte destul de des, dar acest lucru a fost mai puţin din cauza foamei, cât din cauza faptului că se plângea constant spunând "De ce trebuie să mă ţin de saltea plutind în timp ce tu stai sus?" sau "Am ajuns? Mai avem mult?" şi "Nu-mi mai pot simţi picioarele."
Ajungând acasă şi raportând maşina ca "furată", am plecat să cumpărăm una nouă săptămâna următoare. Evident că nu m-am dus în faţa lui Roger spunând că vreau o maşină nouă în locul celei pe care am pierdut-o. Deşi este în întregime posibil ca Roger doar să fi dat din cap, să simpatizeze cu pierderea mea şi să-mi explice cu răbdare structura de comerţul modern, este mult mai probabil ca doar să-mi fi spus mai degrabă “Cretinule”.
De asemenea, în timp ce trei ore la 75 dolari echivalează cu 225 dolari, costul total pentru a recrea şi a-ţi trimite machetele cărţilor de vizită ar fi 450 dolari din cauza taxei Broaştei Săritoare.
Cu stimă, David.
From: Robert Schaefer
Date: Monday 8 November 2010 3.18pm
To: David Thorne
Subject: Re: Re: Re: Re: Creaţie
Începi să mă enervezi din ce în ce mai tare. Îmi amintesc de tine de la şedinţa ce-am avut-o, tu fiind cretinul care purta acel tricou verde Atari. NU voi plăti munca pe care am plătit-o deja, iar 3 ore la 75 dolari pe oră este 225 dolari, NU 450 dolari – asta fiind o sumă dublă. Cum ai ajuns la suma aia şi ce dracu este taxa Broaştei Săritoare?
From: David Thorne
Date: Monday 8 November 2010 4.46pm
To: Robert Schaefer
Subject: Re: Re: Re: Re: Re: Creaţie
Dragă Bobsledder,
Îmi amintesc de tine de la şedinţa de care pomeneai (mai ales că tu ai fost acela ce ai petrecut PATRUZECI ŞI CINCI de minute vorbind despre maşina ta BMW şi despre ceasul tău de aur Rolex înainte de a începe să te tocmeşti asupra preţurilor şi tot tu ai întrebat de ce nu se pot folosi gif-uri animate pe cărţile de vizită), dar nu, din păcate, individul idiot care purta tricoul verde cu Atari era proprietarul afacerii. Apropiindu-se de patruzeci, el a simţit că dacă poartă tricouri retro şi şapcă de camionagiu ca şi copiii, îşi va deghiza vârsta. După ce l-ai văzut purtând blugi mărimea 32 în loc de 40 (cât are de fapt) şi picioarele lui arătând ca două pâlnii paralele umplute cu glazură de tort, nu-l vei mai putea uita niciodată. Eu eram idiotul care purta o cravată şi simula interesul arătat cerinţelor tale referitoare la cărţile de vizită şi care părea să ia notiţe, când de fapt făcea o listă detaliată de lucruri pe care le-ar fi făcut mai degrabă decât să asculte clienţii vorbind despre cerinţele lor în legătură cu cărţile de vizită. Numărul 1 pe lista aceea: Să mor împuşcat în gât cu o săgeată.
Uneori, când sunt în şedinţă, îmi imaginez că sunt un robot programat să nu realizeze că este un robot şi dacă este menţionat cuvântul de cod "cuantificabil", trebuie să explodez. N-am explodat totuşi niciodată. Alte ori îmi imaginez eu sunt o fată mică de indian ce colectez a apă pentru satul meu, în vase de lut viu colorate.
Taxa Broaştei Săritoare se referă la un eveniment încă de la începutul carierei mele când am făcut greşeala de a oferi clientului un preţ fix pentru un două sute de site-uri web. Odată ce proiectul a fost semnat şi completat într-o perioadă de trei luni, clientul a solicitat ca fiecare pagină să includă o broască sărind în jurul ecranului pentru că soţiei sale îi plăceau broaştele. Am achiziţionat o broască de la magazinul de animale de companie şi-am filmat-o de sus cu o cameră în timp ce ţineam o brichetă în spatele broaştei pentru a o convinge să sară, petrecându-mi următoarele două săptămâni încorporând imaginea în fiecare pagină a site-ului. Câteva zile mai târziu, clientul a descris adăugarea ca fiind "foarte enervantă" şi a solicitat să fie îndepărtată şi înlocuită cu un filmuleţ 3D animat cu o broască sărind pe ecran, care să ţină degetul mare în sus, şi să spună cuvintele "sări şi prinzi un chilipir" După ce i-am oferit un preţ pentru asta, am fost informat că modificările vor fi realizate "în cadrul preţului fixat iniţial sau nu va fi efectuată nicio plată." În ziua următoare, pagina lor de origine a fost înlocuită cu o singură imagine a unei broaşte care ţinea ridicat degetul mijlociu şi spunea "Sar pentru bani, curvo!"
După cincisprezece ani în industria de proiectare şi realizând că singura diferenţă dintre a sta şi a da concurs cererilor unui client, şi a sta în genunchi pe o podea udă de urină a unui WC dintr-o staţie de benzină pentru camionagii oferind sex oral pentru cinci dolari bărbaţilor pe nume Chuck pentru a putea supravieţui, este cantitatea de urină de pe podea, taxa Broaştei Săritoare a evoluat de la o asigurare împotriva sugestiilor post-proiect ale clientului, la una de stimulare a clientului pentru a pune pe altcineva să-i facă treaba.
Cu stimă,
David.
From: Robert Schaefer
Date: Monday 8 November 2010 5.09pm
To: David Thorne
Subject: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Creaţie
Ai timp până mâine dimineaţă la ora 10 să-mi trimiţi machetele cărţilor de vizită, pentru că altfel vei auzi de mine prin avocatul meu. M-am săturat să am de-a face cu voi designerii. Doar pentru că eşti capabil să desenezi şi să îmbraci ca femeile, nu te face cu nimic mai special. Se pare că n-ai idee cu cine te pui.
From: David Thorne
Date: Monday 8 November 2010 5.37pm
To: Robert Schaefer
Subject: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Creaţie
Dragă Bobupanddown,
S-ar putea să ai dreptate, dar eticheta "Un fraier care vrea ceva gratis" nu are nevoie de profilare CSI. Nu sunt avocat, eu doar întreb dacă mărturia ta care spune că "Am plătit o agenţie pentru a-mi oferi fişiere, am pierdut fişierele, iar acum cer unui tip care obişnuia să lucreze acolo să-mi dea fişiere noi" ar sta mult timp în picioare în faţa legii... dar... mult noroc cu chestia asta!
Deasemenea mă întreb de ce nu eşti satisfăcut de preţul pe care ţi l-am oferit, pentru că din câte ştiu preţul plătit de tine către agenţie a fost de aproximativ o mie opt sute de dolari. În timp ce procesul actual de creaţie ar fi constat în zece minute pe iStock.com pentru informare, două minute pretinzând că iau în considerare un alt tip de caractere decât Helvetica şi alte zece minute pentru a pune totul laolaltă, trebuie să realizezi că aceasta este practica standard în industria de proiectare şi toate activităţile sunt enumerate sub numele de Îndrumare, Proiectare şi Execuţie, pe factura. Eu îţi înţeleg obiecţia referitoare la sistemul instituit de schimb de bani pentru servicii, totuşi. Eu personal îmi imaginez un viitor utopic în care acest sistem arhaic se înlocuieşte cu dans interpretativ. Ai putea fi de acord că un stil special de dans încearcă să traducă anumite sentimente şi emoţii, condiţii umane sau situaţii în mişcare şi deasemenea că o poezie exprimată dramatic ar putea fi schimbată cu mărfurile dorite sau cu, să spunem, nişte machete de cărţi de vizită. Şi noi toţi am avea jetpack-uri proprii.
Într-un moment de prostie, o dată am fost de acord pentru a proiecta şi a construi un site în schimbul unor lecţii de yoga. Contrar a ceea ce ei te-ar face să crezi, nu poţi îmbrăţişa de fapt soarele, deoarece aceasta ar conduce la arsuri grave şi braţele tale ar trebui să fie de peste 150 milioane mile lungime. Mişcarea mea de yoga preferată este şarpele wriggly.
Din păcate, până când am să-mi pot plăti chiria cu mantre sau prin exprimarea manifestărilor emoţionale şi a intonaţiilor prin mişcări largi elocvente şi a mişcărilor largi de mâini învârtindu-mă, înainte de a cădea la podea în timp ce port un costum lipit de corp, voi avea nevoie de bani.
Cu stimă,
David.
From: Robert Schaefer
Date: Monday 8 November 2010 5.44pm
To: David Thorne
Subject: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Re: Creaţie
Bine. Trimite-mi macheta cărţilor de vizită în seara asta împreună cu factura.
From: David Thorne
Date: Monday 8 November 2010 5.49pm
To: Robert Schaefer
Subject: Fişier ataşat.
Thx to David Thorne
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu